Mi-am tras niste Jack in bot in seara asta.Ma intrebi de ce? De nervi prima oara si dupa aia de sanchi.Asta cu nervii ti-o zic, aia cu sanchi, intuieste-o daca te duce mintea…

Cum ziceam, azi am aflat de la Willer ca l-au dat afara de la radio. Cine-i Willer? In primul rand ridica-te in doua picioare cand ma intrebi asta si iti voi povesti…

Willer este prietenul meu bun.Chiar este fratele meu. Sintagma , “fratele meu” folosita in situatii in care doua persoane nu provin din aceiasi mama sau cu un parinte comun, la noi doi functioneaza.Este fratele meu si asta e.Willer este un bonom razvratit si plin de trese cu rock.Willer este un reper pentru mine si nu simt ca gresesc daca zic ca si pentru altii.Willer e viu , nu va speriati.Si va fi mult timp de aici incolo.

Problema mea e ca Willer, la inceput mi-a aratat ce e cu radioul. De ieri, dupa 20 de ani, Willer nu mai are radio. Stiu, te intrebi cine ar fi putut face asta.Niste cretini, imbuibati numai cu interese financiare si lipsiti de onoare, caracter si omenie.Acesti cretini infami sunt cei pe mana carora a incaput un vis frumos, care din pacate s-a destramat.

O sa vrei sa stii nume probabil.Mi-e greata sa le pronunt, daramite sa le scriu.Unii mai destepti si care s-au prins cum merge business-ul or sa comenteze ca intr-o perioada de criza trebuie taiate cheltuielile…Da, dar daca tai din cheltuieli, nu trebuie sa tai si din identitatea ta.

Willer este identitate radio, este ceea ce Iasul asculta cu pofta, cu interes.Ani la rand, muzica a prins sens pentru multi cei care iubesc rock-ul .Multi au sorbit povestile romantate pline de date exacte spuse intr-un mod singular si caracteristic de un singur om, pe parcursul a 20 de ani.

Willer, este de azi somer dupa ce nu a facut nimic altceva decat radio la nivel de excelenta.Asta merita un om care a trait in ultimii ani rusinea de a lua salariul unei femei de servici , cu tot respectul pentru doamnele ce practica asemenea meserii.

Este de datoria unuia ca mine sa spuna lucrurile astea.Este datoria tuturor sa protejam reperele anilor ce ne-au adus experienta.Este datoria noastra sa nu uitam cine suntem azi si datorita caror oameni am primit bagajele de cunostinte pe care astazi le folosim.

Mi-e rusine si sunt trist.Dar nu ma las…

Pe curand !

PS: Prieten drag, fratele meu.Capul sus, nu esti singur !!! Te iubesc !