Sep 8
Printre stropi de ploaie…
Faptul ca imi zboara gandul pe alte meleaguri nu e deloc intamplator.Simt ca vreau sa evadez din ce in ce mai des din cotidianul romanesc.Nu imi mai spune nimic aria in care ma invart…Nu ma pot bucura de curatenie, de bun simt si de oameni draguti,neincruntati de problemele zilnice.Suntem cuprinsi de rautate intoleranta, ignoranta, egoism, sindromul “capra vecinului” si mai tuturor ni s-ar putea adauga din nastere numele, ” Dabija “.Uite asa, astept vacanta cu sufletul la gura…
Aseara, un taximetrist m-a luat de la radio si pana in Vitan m-a costat 300 de mii ( pe aparat ).Nu stiu daca e mult dar, ma gandeam ca sunt privilegiat intr-o tara in care cu 300 de mii ai putea sa cumperi 10 paini la o familie infometata.I-am dat banii si m-am uitat la el adanc..Era un simpatic pana la urma, m-a tinut de vorba tot drumul.Eu insa, nu l-am ascultat.
Priveam in strada…L-am lasat sa creada ca m-a facut..Nu am vrut sa imi consum placerea de a privi in ploaie.El a castigat banii iar eu spectacolul.In spectacolul asta era si el actor.Si-a jucat elegant rolul.Chiar a fost asa dragut incat m-a atentionat sa nu uit umbrela.
Romania e o tara colorata si bizara.Ma tot intreb daca mi-ar fi dor de ea.Si de ce anume din ea…Sunt in continuare la stadiul intrebarilor…
Share on Facebook 9 comments9 Comments so far
Leave a comment
…nutresc aceleasi sentimente; sentimente ce sunt relatate in cuvintele tale de mai sus, atat de adevarate!!!din pacate, si e prea putin spus, traim intr-o lume promiscua…
Ma intreb de ce fiecare dintre noi vede doar rautatea , egoismul ,ignoranta din celalalt . De ce nu se uita mai intai la el ? De ce crede ca el este mai bun cu ceva decat ” vecinul ” ? Tu chiar nu ai avut satisfactia sa crezi ca “ai facut” pe cineva ? Toti pana la urma suntem la fel de “buni” . Daca totusi ai fi fost unul dintre “alesi ” , probabil ca te-ai fi dus acasa pe jos sau cu tramvaiul si ti-ai fi consumat ” bunatatea ” oferind acei bani unor infometati … toti suntem la fel Silviu , dar totusi tu esti unul dintre aceia care , chiar daca nu face nimic palpabil in sensul asta , macar gandeste … esti pe drumul cel bun romanticule
Cita nostalgie regasim in ploile de toamna. De ce nu se intimpla la fel si cu cele de vara, cind parca lumea si mediul ies la joaca, bucurindu-se de mii de culori? Si atunci te gindesti la un poet de Bucuresti si la versurile lui atit de potrivite ploii de toamna:”Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/ Sufletului nostru bucuros de moarte”(Arghezi, pentru cine nu cunoaste)-(asta cumva si apropo de pierderea pe care o comemorezi -sper sa nu fi inteles gresit si sa comit o gafa). Sper sa redevii optimistul care esti pe undele radio ca sa ne poti scoate si pe noi, nostalgicii care te ascultam, din crizele de melancolie cauzate de ploaie
Siviu, noi romanii stim sa ne scoatem tot ceea ce e mai urat din noi (hotie, talharie, mizerie) insa uitam ca “padure fara uscaturi” nu exista. Spun din experienta “toti oamenii sunt la fel” si adaug asemenea si locurile din care provin.
Eu, anul trecut am cunoscut o familie din Franta care cu fiecare ocazie viziteaza plini de entuziasm cate un colt din tara lor. Am stat stramb si am judecat drept dupa cum se zice in popor si cu ajutorul unui “mic impuls de moment” am hotarat atat cat ma tin baierele pungii si ma lasa si serviciul, sa evadez din Bucuresti pentru o zi, doua trei…cinci. Si uite asa, cu rucsacul in spate, cazare luata aleatoriu de pe net si o mica descriere a locurilor ce mi-am propus a le vizita, am ajuns in Sibiu, Alba Iulia, Sighisoara, Ploiesti, Brasov, Ramnicu Valcea, Statiunea Voineasa. In fiecare oras am descoperit: calm, intelegere, ajutor, curatenie, respect pentru istorie, respect pentru tineret, comunicare inter-etnica. Am ajuns la concluzia ca multe din zvonurile care circula prin Bucuresti sunt de fapt minciuni, iar cei care vad intr-un concediu doar o iesire din tara, pentru ca la noi e ‘scump’ sau servirea e de “cacao”, sunt cei care alimenteaza aceste minciuni. Avem o tara frumoasa, cu tot ceea ce ne putem dori: munte, deal, podis, campie si mare; avem patru anotimpuri, fiecare cu frumusetea lui; avem posibilitatea sa facem sporturi extreme, sau sa ne odihnim in colturi uitate de lume dar curate si calduroase.
Si daca privim mai atent, dand la o parte criticile si mesajele electorale, avem si in Bucuresti locuri frumoase: Parcul IOR (unde eu ma simt copil de fiecare data cand ajung acolo), Parcul Herastrau, Parcul Cismigiu, Parcul Tineretului Muzeul de Istorie, Palatul Parlamentului, Mitropolia, Palatul Ghica din Teiul Doamnei unde vara se pot viziona in aer liber filme mai putin comerciale, dar frumoase. Daca am scormoni putin, am vedea lucruri frumoase si aici.
“Parerea mea, parol!”
@Claus – Prieten drag,iti scriu cu cea mai mare sinceritate.Prin natura muncii mele, ani de zile, am cutreierat colturile tarii.Tot ce ai amintit tu mai sus, am batut cu pasul de nenumarate ori.Avem o tara deosebit de frumoasa.O tara pe care multi o invidiaza.Din pacare doar relieful este de invidiat.Adaug vestigiile mostenite de la strabuni.Astazi, nu mai facem nimic pentru a intretine ceea ce avem iar accesul catre locurile frumoase, devine din ce in ce mai dificil din cauza infrastructurii lipsa.Am calatorit mult, am vazut si alte civilizatii, alte mentalitati, alte locuri…Nu e ca la noi.Prin comparatie, ne batem joc in mod sustinut.Ne batem joc de o tara care ne-a dat tot ce-i mai frumos in lume.Romania nu merita asta din partea romanilor.As vrea ca de la simplul muc de tigara aruncat nepasator pe gemul masinii, pana la peturile aruncate in rauri si altele pe care le-as insira aici dar ne ia o saptamana, sa facem CEVA cu NOI.Sa lucram in NOI !!! Atat, restul il avem din plin.Iti multumesc pentru timp si mesaj.Stima!
Salutare! Multumesc pentru explicatie Silviu si ai dreptate, nu am cum sa te contrazic.
unde o depozitam (si sincer, nu emana niciun miros neplacut), lasam un an si primavara urmatoare avem ingrasamant in gradina. Cu sticlele din plastic, cilofanele, din pacate le ardem la dulceturi, copoturi si tuici)… eu zic ca se mai poate repara. Apa, la tara, vara nu prea mai incalzim pentru indispensabilul dus (tatal meu a facut o instalatie care incalzeste apa cu ajutorul soarelui- si nu e ceva foarte complicat 
).Cu hartia: unde lucrez se colecteaza carton si hartie si se duce la centrul de reciclare.
Acelasi lucru am vrut sa il spun si eu: initiativa trebuie sa vina de la noi.
Par exemple, la bunici, daca pot spune asa, am renuntat sa mai aruncam “balariile” si restul plantelor care s-au uscat la gunoi, am facut o gramajoara in spatele budei, la capatul curtii
Si daca tot sunt atatea persoane care ies din tara, de ce nu invata de la localnicii din locurile ce le viziteaza, cum sa conserve, protejeze si pretuiasca MEDIUL. Personal asta fac, invat de la cei cu care interactionez. Iau ceea ce e mai bun din fiecare (nu cred ca sunt singura care are aceasta mentalitate). Si pic cu pic se face mult. Nu?!
Absolut de acord ! Avem insa o meteahna majora, credem ca suntem mai destepti decat altii cand de fapt gresim grav.Si mai e ceva, localnicii din alte tari au o mentalitate foarte bine construita.Li s-a inoculat cultura pentru mostenire si pentru ceea ce lasa in urma, copiilor, nepotilor si tarii.Noi avem senzatia ca suntem unici in tara asta si ca putem trai momentul vietii , oricum si in orice fel, cu toata nepasarea fata de viitorul nostru…Imi pare rau sa ajung la aceasta concluzie insa, cred ca o simti in fiecare zi.Stima
Din pacate majoritatea cara cu ei pe dincolo mizeria, incruntarile, ignoranta, rautatea, si alte rele.
Iar caprele apar si pe acolo…
Pomeneai de Dabija… ala cu grija?
